Nu-si au sensul…

Ma uit in jur….

Vad un sublim gri peste tot…

Voi ,oameni din acest oras,

Aveti doar nisip in loc de sentiment .

V-o zic in fata,

Caci nu va deosebiti

Cu nimic fata de-un canal.

Pe pereti,doar graff-urile

Mai au ceva bun de zis.

In rest,colonizati in apartamente

Pe etaje,se ascund jigodiile

Ce misuna in fiecare zi,

Pe strazi inguste,prafuite.

 Ma uit la voi…

Si nu*mi inspirati decat….

O profunda mila.

Nu aveti curaj sa iesiti,

Din acel umil tipar

Sa va traiti si voi

Singura viata asa cum ar trebui.

 Chiar nu ma intereseaza daca

Azi inghet de frig,

Maine n-o sa mai pot de cald,

Nu-mi pasa daca azi plang,

Maine sigur rad.

Omul contrastelor,iubind,

Absurdul traiesc,

O miime dintr-o secunda

Ca pe ultima clipire

Din aceasta idioata cursa

Numita viata.

Invatati si voi odata,

Sa renuntati la inhibitii

Prejudecati fara fundament

Nu-si au sensul

Intr-o viata scurta.

Oamenii

                   

                    

                    Sunt  papusi cu fete schimbatoare,insetati de atingerea propriului scop,gata sa-si calce in picioare propriile principii( de fapt nu au asa ceva,dar fie),gata sa arda tot ce-i incurca,gata sa imprastie venin la orice strigare.                          

                     Sunt rechini flamanzi de ura , invidie si putere.                                           

                     Sunt prea prosti pentru a-si vedea de viata lor si de aceea se amesteca in viata altora.                  

                Nu pot trai fara a face rau  caci pentru unii acesta este conditia existentei lor,dar le multumesc pentru ceea ce fac pentru ca stiu sigur ca aceste fapte se vor intoarce inmiit impotriva lor si a celor dragi lor.                  

                      Le trebuie intotdeauna un subiect de barfa pentru ca altfel nu stiu sa poarte o converstie.